"Astazi te iubesc atat de putin incat as fi in stare sa ma lepad de tine ca de un copil ce nu-si gaseste locul intr-un pantec prea stramt. Si culmea e ca tot astazi ma iubesc atat de mult pe mine, incat as fi in stare, de dragul meu, sa-ti fur sufletul. Sint doar o biata fiara flamanda si Tu imi trezesti pofta de sange dulce si te joci cu oasele mele lenese. Toata perindarea astea, dintr-o realitate intr-alta ma oboseste si ma flamanzeste. Acum sint geloasa. Ma gandesc la visele noastre. Noi nu avem nimic in lumea asta, impreuna sintem atat de saraci incat am muri de foame si de scarba mizeriei in care am trai. Tu care dormi intr-un pat de puf si in jurul tau danseaza mereu cate o odalisca, n-ai rezista nici o clipa vietii in saracie pe care am trai-o impreuna. Si eu sint la fel, un embrion care creste in pantecul comfortului, al vietii fara prea multe griji…nici eu nu cred ca as rezista saraciei noastre. Caci cu siguranta noi doi nu avem nimic in lumea asta…N-as vrea sa ramai cu frustrari dupa pierderea unor fortarete-cat de mult s-au luptat stramosii tai sa cucereasca niste cetati atat de frumoase, ca sa ai tu o mandrie de imparatie, si o viata fericita. Dar eu tot sint geloasa. Nu pe imparatia ta, sau pe viata pe care o duci…sint frustrata ca nu m-am nascut odalisca." -e un fragment dintr-un fel de jurnal pe care il tin-
Sus
');
//-->
1 comentarii:
Frumos
Trimiteți un comentariu