Prietenie ,hmmm

Se spune ca a fi
sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar
criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti
considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea
ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea
ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai
atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca
ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e
nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin
desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o
importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina
timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o
indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti
nebun. Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu
strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a
nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da
aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc,
ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai
multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai
pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea,
ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea
participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste
prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai
serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti
iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau
in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci
pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma
in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel;
toata lumea face la fel.Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul
ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate"
inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica,
de a se compromite.Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te
vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport,
s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti
placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce
gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus,
distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca
intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci,
atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai
libertatii tale: toleranta.